luni, 9 octombrie 2017

Recenzie:Witcher:Ultima Dorinta (The Witcher #1) de Andrzej Sapkowski.



Cartea care a stat la baza celebrei serii de jocuri video THE WITCHER
Prima parte din seria WITCHER

Geralt, vanatorul cu par alb si ochi patrunzatori, are puteri magice, elixire fermecate si ganduri necurate. Vanatorul este… un luptator periculos si un asasin fara mila. Iar victimele sunt alese pe spranceana…
Cutreierand tinuturi de poveste, ucigasul descopera la fiecare pas ca aparentele sunt inselatoare: nu oricine pare monstruos e un monstru si nu orice basm e o feerie cu zane. Regi incestuosi, duhuri razbunatoare, fecioare crude, harpii ingrozitoare si vampiri fara vlaga ii ies tot timpul in cale. Si adesea nu sunt ceea ce par…

Recenzie:



                    Fiind o mare fana a genului fantasy si datorita faptului ca am avut placerea sa aflu cate putin despre poveste din jocul The Witcher,am decis sa dau o sansa seriei de carti Witcher de Andrzej Sapkowski.Mi-a placut ce am vazut in joc ,fapt care m-a indemnat sa cred ca poate cartile sunt mult mai bune.Eii,aici am avut dreptate.
Aceasta carte contine o serie de urcusuri si coborasuri ,momente destul de grele,dar si o transformare completa a eroului principal.Este genul acela de carte pe care o data ce o incepi abia mai poti sa o lasi jos.Recunosc,sunt total fascinata de ceea ce am citit si abia astept sa citesc continuarea.

Povestea m-a vrajit de la inceput,mai ales ca am avut parte de surprize in fiecare capitol.Dar in acelasi timp am fost placut suprinsa de faptul ca in fiecare capitol era vorba despre altceva,o alta misiune,un alt mister de rezolvat pentru eroul nostru.Acest lucru a facut cartea sa fie mult mai interesanta,lucru care conteaza destul de mult pentru mine.Apreciez mult acest gen de fapte,mai ales ca am avut parte de multe surprize,scene amuzante si peripetii pe masura.

Geralt din Rivia este un personaj destul de complex.Genul acela de personaj care te tine in suspans ,te face sa astepti urmatorul pas cu sufletul la gura ,mai ales ca are un stil unic de a rezolva fiecare misiune in parte.Datorita lui am ajuns sa dau de monstrii despre care nu am mai citit pana acum.Am avut sansa sa aflu unele lucruri despre lumea nebuna a vrajitorilor si despre ce sunt ei in stare sa faca ca sa aiba puteri mai mari.Da,mi-a placut la nebunie de Geralt,mai ales in acele momente cand le arata oamenilor de ce este in stare,chit ca acestia credeau ca el nu o sa reuseasca ceea ce isi propunea.Intr-un fel as putea sa spun ca au fost momente epice.Poate exagerez sau nu,insa in mintea mea asa a fost.

De la strigoi la kikimore.De la o printesa blestemata la vrajitori.De la regine vaduve la printese care isi ascund puterile..Si tot asa.Aventurii destul de incalcite care ajuns sa aiba un final fericit.Oarecum.
La un moment dat,am avut impresia ca autorul incerca sa adauge cate putin din basmele copilariei noastre.De ce zic asta?Pentru ca intr-un capitol am citit despre o printesa blestemata care a ajunsa sa traiasca in padure cu sapte pitici(eii,suna ca Alba ca Zapada si cei sapte pitici,nu?) ..sau despre fata care a coborat din turn datorita parului ei lung.Dar nu asta conteaza,ci faptul ca a fost un capitol nebun care mi-a placut enorm.

Au fost unele capitole numite Vocea Ratiunii.In acele captiole am citit despre recuperarea lui Geralt,despre Nenneke( preoteasa de la templul lui Melitele) si cate putin despre ce se intampla cu Geralt.Au fost captiole destul de interesante care mi-au oferit sansa sa aflu mai multe despre ceea ce se afla in mintea lui Geralt.Eii,desi mi-au placut si aceste capitole,recunosc faptul ca cele in care Geralt rezolva cate o misiune au fost mult mai fascinante.
Ce m-a socat mai mult?Sa citesc ,chit ca nu am aflat prea multe detalii,despre trecutul lui Geralt si despre modul in care a ajuns un Vanator de Monstrii.Nu o sa va dau detalii,insa sper ca o sa deveniti destul de curiosi incat sa cumparati aceasta carte.

Ce mi-a placut la nebunie?Capitolul de la sfarsit.Nu acela care face parte din Vocea Ratiunii,ci acela in care Geralt rezolva o ultima misiune si o intalneste pe vrajitoarea Yennefer.O batalie pe cinste intre cei doi care duce la ceva mult mai intens.Eh,cred ca va imaginati voi la ce ma refer.Au zburat hainele..si restul e istorie.Trebuie sa recunosc faptul ca din toate personajele despre care am citit in aceasta carte,Yennefer a fost cea mai nebuna.Oh,da,o vrajitoare destul de interesanta si fascinanta,asta pana cand vine acel moment in care isi propune sa puna mana pe un duh si aproape ca reuseste sa distruga un oras intreg.Moment epic si nebuna,mai ales ca datorita acestui fapt incepe lupta intre ea si Geralt.Yup,genial.Ador momentele de genul acesta.

Am avut parte de multe scene nebune,amuzante,serioase dar si unele in care habar nu stiam la ce sa ma astept.Personaje care mai de care ciudate,mai ales monstrii care apareau in calea lui Geralt.Pe unii ii ajuta ,adica le desfacea vraja din jurului lor si ii transforma inapoi in oameni,iar altii primeau exact ceea ce meritau.Mi-a placut faptul ca am avut sansa sa citesc despre Elfi,desi acestia nu au fost pictati intr-o imagine foarte buna.Unii,nu toti.

O carte care se transforma in ceva din ce in ce mai bun cu fiecare capitol.Eu zic ca merita sa-i dati o sansa.
In rest?O nebunie completa,dar o nebunie pe placul meu.O nebunie pe care o recomand celor care iubesc acest gen de carti.




Goodreads: Ultima Dorinta.
Nemira: Ultima Dorinta.

Niciun comentariu: