duminică, 18 august 2013

Recenzie:Sub Aceeasi Stea de John Green.





Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?

Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că, de când se ştie, a fost „în fază terminală“.
Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.

Recenzie:

Am inceput sa citesc "Sub Aceeasi Stea" de John Green deoarece am fost curioasa sa aflu despre ce este vorba.Descrierea a fost perfecta pentru aceasta carte,dar recunosc ca eram prea curioasa sa aflu mai multe,asa ca m-am hotarat sa las totul balta si sa ma apuc de ea.
Ceea ce pot sa spun acum este ca imediat cum m-am apucat de citit abia am reusit sa las cartea jos.Este pur si simplu prea frumoasa ,cu un subiect destul de dureros,dar care iti ofera sansa sa fi martor la lupta unor copii bolnavi si la o poveste frumoasa de iubire dintre doi adolescenti.
Nu este o lectura destul de usoara,are unele urcusuri si coborasuri,insa eu nu m-am putut opri,mai ales cand am inceput sa citesc despre Hazel si Augustus.
Doua personaje pe care am ajuns sa le admir pentru forta si curajul lor ,pentru dorinta lor de a supravietuii si pentru faptul ca zi de zi se luptau cu boala lor in felul lor.Doua personaje care practic ofera o lectie de viata doar prin simplul fapt ca au continuat sa zambeasca si sa arate ca boala lor nu ii putea pune la pamant asa usor.

Cartea este scrisa din punctul de vederea a lui Hazel Grace.O fata in varsta de 16 ani bolnava de cancer, a carei viata se putea termina oricand fara ca ea sa stie.Dar totusi este un personaj care iti ofera o lectie de viata doar prin simplul fapt ca isi doreste sa traiasca in continuare ,luptandu-se in fiecare zi sa traiasca chiar daca uneori simtea ca era prea dificil.
Viata lui Hazel se schimba cu adevarat dupa ce il intalneste pe Augustus Waters.Un baiat in varsta de 17 ani ,care facea in asa fel incat sa arate tuturor ca viata trebuie traita la maxim.Genul de persoana care refuza sa se lase batuta si care continua sa zambeasca indiferent de ceea ce se intampla,si genul de persoana care iti castiga increderea doar cu un zambet si cateva cuvinte.
Cei doi au fost preferati mei de la inceput.Mi-a placut felul in care gandeau,cum se comportau si dorinta lor de a supravietuii.Era un fel de a arata tuturor ca desi erau bolnavi puteau sa rada si sa zambeasca in continuare,ca boala lor nu i-a invins inca.
Despre Augustus s-a spus la inceput faptul ca cu un an si jumatate in urma avusese inceput de cancer osos,acesta ne ofera momente amuzante si serioase ,dar si momente in care ma lasat pur si simplu fara cuvinte.Felul lui de a se exprima si a se comporta este diferit de felul in care se comporta un adolescent normal,dar ceea ce pot sa spun este ca Augustus Waters te va cuceri din prima secunda.

Aceasta este genul de carte care iti ofera sansa sa realizezi ca ai o viata mult mai usoara decat a personajelor principale,care desi au parte de o experienta de neuitat(partea in care cei doi se indragostesc si faptul ca s-au cunoscut) ajung sa aiba parte de un sfarsit destul de dureros.Ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca cele doua personaje au ajuns sa se cunoasca,sa afle ce inseamna sa iubesti cu adevarat ,chiar daca nu au parte de acel happy end pe care il au alti.

De data asta mi-a fost de ajuns doar sa ma gandesc ca John Green a reusit sa ne ofere o poveste frumoasa,dar si trista in acelasi timp.O poveste in care iubirea a aparut exact cand personajele principale nu se asteptau,la fel cum moartea ii desparte exact cand cei doi ajung sa descopere ce insemna sa iubeasca cu adevarat.Dar acele momente pe care Hazel si Augustus le-au petrecut impreuna as putea sa spun ca au fost minunate,clipe de neuitat.

O poveste care te va face sa plangi,sa crezi ca viata nu este dreapta.O poveste emotionanta pe care o vei citi cu sufletul la gura si nu vei regreta faptul ca te-ai apucat de ea.
In cele 300 de pagini avem parte de surprize placute si neplacute,surprize care m-au facut sa zambesc dar si sa plang.
Toti cei care au avut sansa sa citeasca aceasta carte au avut o parere foarte buna despre ea,si sincera sa fiu ma indoiesc ca ati putea sa ignorati o poveste ca aceasta.Eu nu am putut si de aceea va recomand din tot sufletul sa o cititi.


Niciun comentariu: