miercuri, 18 mai 2011

Citadela autocratului de Gene Wolf


CITADELA AUTOCRATULUI. Volumul 4 din seria CARTEA SOARELUI NOU de Gene Wolf

CITADELA AUTOCRATULUI: O OPERĂ DE DIMENSIUNI ASTRALE

Continuând acţiunea de la sfârşitul volumului al treilea, Spada Lictorului, Severian Torţionarul părăseşte lacul Diuturna îndreptându-se spre nord, participă la Războiul Nordic împotriva ascienilor ─ cu un interludiu reprezentat de o întrecere între povestitori ─, pentru a se întoarce apoi la intriga politică stratificată şi la explorarea elementelor fundamentale ale universului.

Citadela Autocratului reprezintă o încheiere satisfăcătoare a Cărţii Soarelui Nou a lui Gene Wolfe. Încă de la început, cititorul ştie că Severian Torţionarul va fi Autocratul la sfârşitul poveştii, dar această saga complexă, misterioasă, puternică şi emoţionantă este despre fascinanta lui călătorie către tron. Sau cel puţin la suprafaţă. Căci cartea vorbeşte de fapt despre alăturarea trecutului cu viitorul, despre natura spaţiului şi timpului, despre percepţie şi realitate, despre religie şi ştiinţă, despre nevoia de mântuire a Pământului şi a omenirii. Toate acestea sunt explorate în contextul personajelor, situaţiilor şi locurilor ciudate pe care Severian le întâlneşte în drumul său.

Este o carte care îţi pune mintea la încercare, te determină să gândeşti şi să te întrebi, te deschide către noi idei şi experienţe. O carte ciudată, mai ales datorită limbajului minunat plămădit de Wolfe, ideilor inteligente şi uluitoarei sale imaginaţii. Totul e incitant, absurd, idiosincrasic, întortocheat, eliberat de clişee ─ ca nişte păpuşi Matrioşka pe dos: de câte ori deschizi o păpuşă, descoperi că aceea care e înăuntru e mai „mare” decât cea în care s-a aflat.

Este cea de-a patra mişcare ─ compusă cu grijă ─ a unui cvartet unic, eroic, enigmatic, filosofic şi monumental.

Niciun comentariu: